Paul Cornea povesteste intimplari din realitatea stalinista imediata in Observator. Una dintre ele este cu adevarat amuzanta, despre cum Lica Gheorghiu (fiica dictatorului) isi dorea roluri importante, desi talentul si infatisarea n-o ajutau decit in mica masura: Avea un cap frumos, dar era scundă şi avea picioare scurte. O dezavantaja însă considerabil rostirea: cea mai simplă propoziţie suna în gura ei placid, inexpresiv şi artificial. Oricîtă silinţă şi-ar fi dat cineva s-o corecteze, era imposibil: pur şi simplu n-avea har.

Si despre cum l-au convins pe Rautu ca nu e cazul s-o impuna in Valurile Dunarii… Cea care a cistigat rolul e o actrita care pe mine ma “ingheata” de cite ori o vad in filmele epocii, Irina Petrescu, una dintre putinele frumuseti cu alura “aristocratica” din filmul romanesc.

Paul Cornea are un stil unic de a povesti acea perioada din viata domniei sale. Un stil la fel de puternic precum al lui Cosasu. La fiecare dintre ei simti o siguranta si o intelepciune care asigura autenticitatea discursului. Cornea a povestit si o intilnire cu intre patru ochi cu Dej. Se pare ca va aparea numarul urmator.

Musat vs Patapievici

Tot in Observator, Carmen Musat raspunde unui raspuns (sic) dat de Patapievici in evz.ro. Si-l ia in sprijin pe Camus, aliat serios in bataliile pentru luciditate. Pe scurt, Musat le reproseaza editorialistilor prezidentiali ca… sint editorialisti prezidentiali. Patapievici raspunde “ba nu” si o anuleaza ca posibila combatanta pe Carmen Musat, care nu e decit rauintentionata si atit. Nimic nou in armamentul discursiv tip HRP. Recomand articolul din obs, scris cu rabdare si cu referinte utile. Am un singur lucru de adaugat: sper ca acum Carmen Musat a inteles si natura unor batalii ideologice de acum o infinitate de timp pe cand era atit de nemultumita de infruntarile teribile dintre intelectualii Observator