Peste timp ● Jurnalul unui drum în Austria cu băiatul meu
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci, azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri.
18 ianuarie 1979
De la Viena toate lucrurile par simple. Chiar şi mie mi se păreau mai simple de acolo, numai că bateriile se descarcă până la Bucureşti şi precis că multe dintre cele pe care le visez eu aici într-un fel le voi transporta cu avarii până-n ţară. Simple li se par unele lucruri şi celor care, rămânând pe de-a-ntregul patrioţi români, lucrează în străinătate. Ei încep să se dezveţe de necazurile de-acasă, deprinzând necazurile din locurile unde muncesc. Nicăieri în lume nu se trăieşte gratis, nicăieri în lume nu se trăieşte uşor. Dar alt fel de probleme se pun la Bucureşti şi alt fel de probleme se pun la Viena.
Din această diferenţă de situaţii se nasc câteodată vitejii ale absenţei. Ei, ei, dacă aş fi eu acasă ce-aş face?! sau Bine, măi fraţilor, de ce aşa şi pe dincolo acasă? sau Să mergi acolo şi să spui adevărul, ca să se termine o dată cu...
Toate-s bune, numai că nu se ia în considerare sistemul adevărat de relaţii de la Bucureşti.
Una dintre întrebările cele mai frecvente este de ce sunt trimise din ţară în străinătate produse de proastă calitate. Cum se permite aşa ceva, cui foloseşte asta, de ce nu criticăm aspectul, de ce încurajăm existenţa unei reviste de propagandă românească în străinătate foarte proastă, de ce nu luăm atitudine, pe cine credem noi că putem minţi, cum vrem noi să fim competitivi când n-avem grijă de finisarea produselor noastre?
Foarte revoluţionari oamenii şi foarte îndreptăţiţi în tot ce zic. Numai că răspunsul trebuie să înceapă de la cauze. Multe lucruri s-ar rezolva dacă li s-ar descoperi adevărata rădăci
