FALIMENT • MOARTEA UNUI MIT
Săptămâna trecută, fanii BD din lumea întreagă, inclusiv din România, au primit o veste proastă. Revista Pif şi-a încetat activitatea pentru a doua oară. Celebra revistă pentru copii, aflată într-o situaţie economică dificilă încă din 2006, a dat faliment, răpusă de criza mondială.
În efervescenţa editorială de după cel de-al doilea război mondial, o nouă revistă pentru copii a apărut pe piaţa presei din Franţa: Le Jeune Patriote. După eliberare, cum Partidul Comunist Francez era pe cai mari (membri ai săi au fost chiar incluşi în primul guvern al generalului De Gaulle) şi având dreptul şi la o cotă de hârtie mai mare, Le Jeune Patriote a început să fie editată şi difuzată la o scară largă, săptămânal, publicând chiar şi o bandă desenată. Dar la 1 iunie 1945 revista este rebotezată Vaillant şi-şi propune să se adreseze copiilor din mediile populare, iar pentru răspândirea mesajului lor nimic nu era mai percutant decât banda desenată.
Astfel, prima bandă desenată apărută în revista Vaillant a fost Fifi, gars du maquis.
În anul următor noi personaje îşi fac apariţia în paginile revistei: Bob Malard, Nasdine Hodja şi mai ales două simpatice personaje antropomorfe, Placid et Muzo, un ursuleţ şi o vulpiţă desenate de José Cabrero Arnal. Acesta, refugiat spaniol din regimul dictatorial al lui Franco, se stabilise în Franţa. Cum în anii ’30 mai publicase benzi desenate cu căţelul Top în reviste spaniole, s-a prezentat la sediul redacţiei Vaillant care, văzându-i talentul, l-a angajat imediat. El îl va inventa pe Pif. Pif se face cunoscut rapid şi devine celebru la scară mondială, atât de iubit de cititori, încât după 20 de ani revista Vaillant îşi va schimba numele în Pif.
În anul 1956, revista îşi măreşte numărul de pagini, având acum 32, dintre care jumătate în culori. Revista în
