De azi, nu mai e aceeasi branza daca branza se vinde din caldare, la bucata, sau este ambalata mumos. Dupa cum, nu mai e nici aceeasi branza daca branza vine de la o mioara clasica, ce amesteca laptele cu cacareze, tropaind noroios, sau de la o barsana mulsa ecologic, intr-o stana cu gresie, faianta si camera frigorifica. Pe scurt, d efrica amenzilor, vanzatorii de branza s-au ascuns azi de inspectorii sanitari…. ca branza e pe bani.
Pt a exemplifica diferenta dintre branza produsa dupa norme europene si cea produsa dupa norme romanesti, redau mai jos cateva fragmente din reportajul scris de colegul meu, Viorel Ilisoi, despre o stana cu standarde europene:
STIL NOU
“Stâna cea nouă pare nelalocul ei în sălbăticia Muntelui Şâştina-Bărăsău. Seamănă mai degrabă cu o cabană turistică de lux. Exact aşa li s-a părut şi ciobanilor din Tulgheş când au văzut-o gata şi s-au uitat la ea mai dintr-o parte. (…)Chiar din ziua când stâna a fost deschisă şi închisă au apărut amatori s-o închirieze cu ziua pentru petreceri mai cu fereală.(…)Înainte de a urca la stâna cea nouă, Bondrea le cere ciobanilor s-o lase mai uşor cu băutura. „Măcar acum, că aveţi de dat interviu!“ Aş! Ei au în fiecare cotlon câte o sticlă de vin pitită. Cum te întorci un pic cu spatele, ei devin din ce în ce mai veseli. „Ce să le faci? Stau aici, în munte, de primăvara până toamna, se mai iau şi ei cu băutura“, îi scuză Costel Bondrea.
Cu adevărat revoluţionar la stâna cea nouă, explică preşedintele Bondrea, e că nici un cioban nu intră în stână, numai baciul. Ciobanii nu au acces decât la baie. Au o cabină de duş, pe colţ, ca la hotel; apa le vine de mai de sus, pe conductă, de la nişte izvoare adunate la un loc într-un cămin; o încălzeşte un boiler cu lemne. Mâncarea o primesc în sala de mese, printr-un ghişeu, iar la dormitoarele de la etaj se ajunge pe o scară exterioară.”
ST
