Adunând materiale pentru realizarea Ediţiei de Colecţie, mare ne-a fost mirarea când am fost puşi în faţa unei uimitoare realităţi. Jean Moscopol nu exista în documente!

Uneori, când se vorbea despre muzica interbelică într-un şir de nume: Cristian Vasile, Titi Botez, Mia Braia, Zavaidoc, era şi el amintit, dar întotdeauna la mijloc, să treacă neobservat. Uimiţi de lipsa documentelor, am întrebat în dreapta şi-n stânga. A fost teribil. Se ştia foarte puţin. Trecuse şi multă vreme de la perioada lui de glorie dintre cele două războaie mondiale când a fost unul dintre cei mai vestiţi cantautori. "Una dintre cele mai frumoase voci!", spunea Horia Moculescu. Dar nu ne-a putut spune prea multe despre el. La fel şi Aurel Storin. Cu toţii ştim că a avut o spectaculoasă biografie, că Micul Paris fredona la unison "Îţi mai aduci aminte, doamnă?", pentru că vocea lui carismatică pătrunsese adânc în inimi şi făcuse să vibreze coarda sensibilă a sufletului. Şi femeile... Ah, femeile! Jean Moscopol avea în voce o tulburătoare senzualitate, ce invita la iubire, la amor, la aventură, iar femeile exclamau: "Ah, Moscopol!" În restaurantele renumite ale vremii bărbaţii "se-ncălzeau", făceau curte doamnelor care-şi etalau toaletele uluitoare de la Paris, şi dansau, dansau, dansau... Ascultau romanţe, cântece de pahar. Muzica bucura sufletele şi cântăreţii creau dependenţă. Oamenii încercau să depăşească acea criză "1933" şi să se bucure. Prezenţa lui Jean Moscopol în spectacolul unui restaurant făcea localul neîncăpător. Bucureştenii îl adorau, dar îl şi respectau. Jean Moscopol era ascultat cu suflet. N-a fost întrecut de nimeni. Atunci mă-ntreb de ce a fost uitat? Răspunsul: au venit ruşii în ţară şi după ocupaţia acestora cântăreţul elegant şi languros a dovedit că era şi o mare conştiinţă. Demnitatea lui dictată de un adevărat patriotism l-a făcut să aibă o atitud