Jean Moscopol este o figură importantă în galeria romantică a cântecului de dragoste din perioada interbelică. Realizatorul de emisiuni radio Viorel Popescu crede însă că Jean Moscopol nu trebuie să rămână în memoria noastră afectivă doar ca un trubadur al amorului interbelic. "El a lansat, într-adevăr, nişte cântece de dragoste deosebite, dar marele lui merit este că a fost un artist implicat în viaţa social-politică a epocii sale. A făcut disidenţă politică prin cântecul său, şi nu oricum.

S-a folosit de linia melodică a unor şlagăre foarte populare din epoca sa, interpretându-le cu un text propriu care nu era altceva decât o satiră la adresa comunismului şi la adresa ocupaţiei sovietice din România. A transformat cântece de dragoste în arme politice şi a satirizat societatea comunistă care începea să se dezvolte în România."

URMAŞUL. Jean Moscopol poate fi considerat cel mai demn continuator al marelui Constantin Tănase, care a avut destule accente împotriva societăţii în care a trăit. Artistul este militant, implicat în social şi în politic. Viorel Popescu ne oferă şi un exemplu: "Cântecul Morăriţei a devenit «Într-o ţară comunistă» – «Într-o ţară comunistă/ Când eşti fire arivistă/ Ş-ai şi-un caracter sinistru/ Poţi ajunge repede ministru.// După ce-ncasezi la prime/ Şi te faci părtaş la crime/ Eşti băgat la închisoare/ Ş-apoi condamnat pentru trădare/ Roata lumii se-nvârşte/ Ţac, ţac, ţac/ Ş-orice crimă se plăteşte/ Ţac, ţac, ţac/ Comunismul întâi te-ajută/ Tac, tac, tac/ Şi apoi te execută/ Pac, pac, pac.» "

O BARICADĂ. Este posibil ca aceste cântece să le fi scris înainte de a pleca din ţară, dar le-a lansat după 1947. Faptul că Moscopol nu a avut curajul să lanseze aceste cântece cât se mai afla în ţară nu îi diminuează meritele. A făcut disidenţă politică unde era. A ridicat baricada anticomunistă şi antisovietic