Sporturile de iarnă existau mai mult pentru amatori pe vremea comunismului, singurele performanţe în concursurile internaţionale venind din partea boberilor şi, doar parţial, din partea schiorilor.
La începutul anului 1989, săritorii cu schiurile trăgeau din greu pe trambulinele de la Predeal şi de la Borşa, în fapt singurele care se puteau apropia de standardele normale şi care existau în ţară în acel moment. Conform "Coeficientului K", criteriul de selecţie în funcţie de "puterea de aruncare şi de panta pe care se aterizează", trambulina de la Predeal era de 70 de metri, iar cea de la Borşa de 110 metri. Mai existau şi minitrambuline, de 40 de metri, tot la Predeal, pentru copii şi juniori, ori de 20 de metri, pentru iniţiere, la Săcele şi Valea Strâmbă. Cluburile reprezentative în acel moment ale săritorilor erau CSŞ Braşov, Dinamo Râşnov, Dinamo Braşov ori ASA Braşov.
Performanţe? Doar pe plan intern, în campionatul naţional. "Recordurile aparţin lui Octavian Munteanu, care a reuşit 109 metri la Borşa, Wilhelm Gross, 75 de metri la Săcele, iar Meszei a reuşit 69 de metri la Predeal", declara în Sportul antrenorul Gheorghe Gerea, fost "săritor" la Dinamo Braşov, ajuns, după retragerea din activitate, antrenor la ASA Braşov. Tehnicianul era optimist în privinţa viitorului: "Din vară ne vom continua antrenamentele pe noua suprafaţă de plastic din Predeal, pusă atât pe trambulină, cât şi pe terenul de aterizare. Vom putea să asigurăm aşadar acea continuitate şi să înregistrăm salturi spectaculoase, valoric vreau să spun".
Acum, după 20 de ani, Gheorghe Gerea îşi continuă cariera de antrenor la Râşnov, amintindu-şi că ediţia din 1989 a Campionatului Naţional de Sărituri cu Schiurile a fost una cu peripeţii. "Am făcut deplasarea cu trenul, cu schiurile în huse, ca vai de noi. Aşa era pe vremea aia. Am plecat cu
