Uite ca se poate si asa, ca niste carnati sa stranga lumea in jurul lor. Asta s-a intamplat zilele trecute la Adam Müller Guttenbrunn, unde svabi si ne-svabi si-au etalat produsele si au asteptat sa fie premiati pentru acest lucru. Fie ca a fost vorba de firme, fie ca oameni cu pricepere intr-ale facutului de carnati si-au adus produsul de acasa pentru a-si arata maiestria - daca tot a fost un concurs, toata lumea si-a dorit sa castige. Iar cei din sala si-au dorit sa manance: cat mai repede, cat mai mult, cat mai bun. Sau poate treaba cu calitatea nici nu a contat aici, dat fiind ca multi

si-au umplut farfuriile de plastic, de la inceput, si cu branzeturi, si cu prajituri. Nici nemtii nu mai sunt ce-au fost - au devenit aproape romani... Intalnirea dintre traditie si plastic Incapatoarea si, poate, prea permisiva cladire a Forumului German din Romania, filiala Banat, a gazduit de data aceasta (in sfarsit) si ceva german. Sau… aproape german. Si anume un concurs al carnatilor, adica de degustare de carnati si de premiere de carnati. Este vorba de o actiune cu lunga traditie a publicatiei de limba germana Banater Zeitung, care ii aduna pe banateni la carnati din 1972 (cu unele intreruperi). Bun, suna bine, dar m-am intrebat cum o sa curga o asemenea chestie in Romania, pentru ca, vrei - nu vrei, Timisoara tot din Romania face parte, si atunci ce te faci cu romanul, care de multe ori da navala cand e vorba de mancare, si face ca termita, de nu mai stii daca e concurs cu degustat carnati sau de topit si chiar volatilizat aceiasi carnati. Si eram indreptatita sa-mi pun aceasta intrebare, pentru ca, desi stiam de ani de zile de intalnirea respectiva, nu mai fusesem la nicio editie precedenta. Asa ca ajung la 12 fix, pe ceas, la A.M.G., cu bataile clopotelor din oras in spate, si nici nu dau buna ziua de trei ori ca treaba incepe. Punctualitate nemteasca, lucr