Echipa prezentată de România la Campionatul Mondial din Croaţia nu ne-a satisfăcut vizavi de entuziasmul nostru, dar nici nu s-a făcut de râs. Părerea mea este că, în anumite meciuri, Echipa prezentată de România la Campionatul Mondial din Croaţia nu ne-a satisfăcut vizavi de entuziasmul nostru, dar nici nu s-a făcut de râs.
Părerea mea este că, în anumite meciuri, şi-a justificat prezenţa la un turneu final, băieţii jucând de la egal la egal cu marile echipe până în jurul minutului 40. Ar mai trebui să se lucreze la construirea unei mentalităţi de învingător. S-au speriat că puteau să bată şi Ungaria, şi Slovacia.
De la un anumit moment se crea impresia că nu mai pot fizic. Eu am, însă, o altă părere. Cred că, mai degrabă, componenta psihică a dereglat capacitatea de deplasare, şi anume partea fizică.
Totuşi, în urma acestei competiţii, sunt şi nişte câştiguri: jucătorii se întorc cu un bagaj de experienţă acumulat, la fel ca antrenorul, pentru prima dată la un turneu final.
Acum, alături de echipele mari, am putut să vedem care ne este valoarea. Iar eu vă pot spune că nu suntem chiar în lumea a treia, dacă ne uităm la fazele spectaculoase, contraatacurile reuşite de jucători. Aceşti băieţi nu pot fi acuzaţi că nu au putut, dar este mare diferenţă între a vrea şi a putea.
