- Diverse - nr. 249 / 2 Februarie, 2009 Sa vorbesti de malpraxis in fata unui medic e ca si cum ai pomeni de o singura nevasta in fata unui musulman: aproape o impietate. Invaluite mai intotdeauna intr-o aura de mister, maturate pe sub covor, cazurile de malpraxis ajung cu greu la public. Poate de aceea, cand intr-adevar o fac, explodeaza! Totusi, medicii si pacientii au drepturi deopotriva, si, pe langa presupusa "vanatoare de vrajitoare" la care ar fi supusi medicii, demersul are si latura sa pedagogica: este bine de stiut cum s-a gresit pentru a nu persevera in eroare. Ce este malpraxisul? Malpraxisul este definit in Legea 95/2006 drept "eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civica a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice". Cele mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpa, si trebuie operata o distinctie intre 4 tipuri de culpa: cea comisiva (imprudenta, nepricepere, sau stangacie), culpa omisiva (neexecutarea unei actiuni necesare), culpa "in eligendo" (alegere gresita a unor proceduri medicale sau delegarea unei persoane necompetente) si culpa "in vigiliando" (neinformare, nesolicitarea unui ajutor). Neglijarea confidentialitatii, a consimtamantului informal si obligativitatea acordarii asistentei medicale pot atrage, de asemenea, consecinte nefaste personalului medical in cazul nerespectarii reglementarilor legale _ L. 95/2006. Cand personalul medical isi depaseste limitele competentei medicale se ajunge la raspunderea civila. Meserie nobila, dar si plina de responsabilitati _ in topul celor mai stresante profesii liberale _ cea de medic protejeaza in primul rand dreptul la viata si dreptul la integritate fizica si psihica _ garantate de constitutiile tuturor tarilor. Exista l