Despre rolul educativ şi importanţa bibliotecilor pentru formarea "Omului Nou" presa vremii (România liberă) nota în anul 1989:
"În uriaşul demers cultural-educaţional pe care şi-l asumă societatea noastră în care formarea personalităţii umane se întemeiază pe ştiinţă, învăţământ, cultură ca factori fundamentali ai progresului general şi pe principiul că, în construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, fiecare dintre instituţiile de emanaţie culturală îşi are rolul său activ în procesul instructiv-educativ, bibliotecile sunt chemate, la rândul lor, să contribuie la crearea unui climat cultural efervescent, să se implice în procesul educativ-formativ prin activitatea lor tradiţională, dar şi prin depăşirea relaţiei obişnuite cu cititorul prin intervenţii în consens cu viaţa, cu interesul general al societăţii noastre".
După 20 de ani, l-am găsit pe domnul Ion Stoica, fostul director al BCU, care ne-a mărturisit acum acele realităţi imposibil de spus în cuvinte...: "În epocă, Biblioteca Centrală Universitară era una dintre cele mai mari structuri ale cărţii din ţară, dar era şi tributară unui mod de gândire pe care astăzi nu-l mai avem, şi anume acela că în politica de achiziţie un loc important trebuie să-l joace manualele şi cursurile universitare. Pentru că în dependenţa BCU era o reţea extrem de bogată de unităţi filiale, toate bibliotecile de facultăţi depindeau de BCU din punctul de vedere al achiziţiei".
Cifrele (o creştere anuală de 50/60 de mii de volume, declarată în 1989) par a reflecta o stare de mare bogăţie informaţională. Realitatea nu era deloc aşa. Un număr foarte mare de manuale şi cursuri care se distribuiau în toate unităţile filiale nu exprimă în mod real potenţialul informaţional al unei astfel de structuri. "Adevărul este că, dincolo de volumele româneşti, cartea străină era ext
