Iaurtul există parcă dintotdeauna şi totuşi nu a încetat să ne surprindă. „Magia“ fermentaţiei lactice face din acesta un aliment unic, ce îmbină perfect sănătatea cu plăcerea. Hrănitor şi digestiv, iaurtul are excelente calităţi nutriţionale care aduc beneficii sănătăţii.
Se pare că iaurtul nu este originar din Bulgaria, aşa cum auzim adesea spunându-se, ci ar fi apărut în Asia Centrală, în secolul al XV-lea. Se consideră că a ajuns în Europa prin Turcia şi Balcani.
Cuvântul iaurt provine din turcescul „yogurmark“, care înseamnă „a frământa“ sau „a îngroşa“. Abia la sfârşitul secolului al XIX-lea, biologul rus E. Metchnikoff a efectuat cercetări despre longevitatea muntenilor din Balcani, descoperind astfel efectele benefice ale iaurtului asupra tulburărilor intestinale ale copiilor mici. În 1908, lucrările acestui biolog rus i-au adus un premiu Nobel.
Având bune cunoştinţe despre bacterii, el a emis o ipoteză despre media de vârstă scăzută a oamenilor. Biologul era convins că fermentarea reziduurilor din colon produce substanţe care „otrăvesc“ omul şi provoacă decesul înainte de termenul natural. Amintindu-şi de muntenii caucazieni din copilăria sa, care ajungeau la vârste destul de înaintate, a început să cerceteze factorii care le confereau acea longevitate. Potrivit lui Metchnikoff, consumul regulat de iaurt aduce fermenţi vii capabili să contracareze daunele produse de germenii intestinali.
Prima fabrică de iaurt
În 1919, în Barcelona, în timp ce efectua investigaţii despre problemele digestive la copii, doctorul Isaac Carasso a auzit vorbindu-se de un „aliment miraculos“, care facilitează procesul digestiv. Inspirat din cercetările lui Metchnikoff şi cu ajutorul fermenţilor lactici produşi de Institutul Pasteur, Carasso a pus la punct o nouă metodă de fabricare a iaurtului. El a creat atunci prima unitate de
