Nu stiu vreun buget sa fi fost asteptat cu mai multa nerabdare decat cel pentru anul 2009, in noua lui versiune, a guvernului Boc. Il inconjurau prea multe elemente controversate: de la mostenirea grea a deficitului la putinatatea resurselor sau de la diferentele politice majore dintre partidele guvernamentale la eventualul plan anticriza. Pe scurt, noul buget arata ca mostenirea e determinanta, resursele mai putine decat se spera, diferentele politice enorme, iar planul anticriza, precar.
Prima chestiune a acestui buget este ca, dincolo de toate aceste elemente, iese usor din constructia tehnica. Avem un buget politic si aceasta deviere de la rigoarea fiscalitatii aduce elementul de risc fundamental. Sunt cel putin trei parametri "politizati" pe care se bazeaza noul buget (cresterea economica, incasarea veniturilor, investitiile). In primul rand, cresterea economica. 2,5% pentru 2009 este o proiectie curajoasa. Este cea mai buna proiectie pentru 2009 dintre toate cele exprimate in ultima perioada (agentiile de rating merg pe un maximum de 1%, Comisia Europeana pe 1,75%). Diferenta, fara sa fie fundamentala, pune o presiune de aproape 1% PIB pe intregul buget. Adica de aproape 1,4 miliarde de euro, daca nu mai mult, pe care se poate conta doar in caz de crestere economica. Scenariul pozitiv al cresterii economice poate fi luat in calcul cu multe rezerve, dar cifra pusa in discutie pastreaza optimismul intr-o economie care incepe sa tremure de la o zi la alta pentru eventuale cifre pozitive. Plecand de la aceasta cifra, rezulta ca bugetul pe 2009, anul crizei, este cel mai mare din istoria Romaniei! Cele 51,6 miliarde de euro bugetate bat recordul din 2008. Sigur, totul pleaca de la conventia legata de cresterea economica, dar interpretarea politica a cifrelor arata ca cel mai mare buget poate induce cele mai mari aspiratii. Nu doar cresterea este cea care a