Sorin Ioniţă: "Nici cel mai îndrăzneţ sau anarhist avocat al drepturilor omului într-o ţară UE n-a mers vreodată până acolo încât să ceară eliberarea din puşcărie a clientului său pe motiv de claustrofobie".

Ei bine, în România nu doar că s-a putut cere asta, dar s-a şi obţinut: în cazul fostului patron de la Sexy Club, Costel Constantin. După aşa un episod, nu mai e nimic de zis, putem stinge lumina şi pleca toţi acasă. `

Sau invers, îi putem invita aici pe toţi infractorii periculoşi din UE. Dacă se pun bine cu cine trebuie, îşi găsesc un avocat cu pile, doi-trei sponsori în lumea interlopă şi au inspiraţia să-şi strămute procesul la Craiova, puşcăria românească e pentru ei ca uşa turnantă de la mall. Aşa s-a gândit probabil şi împricinatul Serghei Gorbunov, oferindu-ne un excelent prilej de radiografie a funcţionării justiţiei şi penitenciarelor de la noi. Nici nu mai contează până la urmă dacă el a dat sau nu lovitura de la Braşov. Concluziile generale sunt aceleaşi: într-un asemenea sistem păstorit de Stan şi Bran, nici nu merită să-ţi baţi capul să evadezi, pentru că poţi să ieşi frumos pe poartă, după ce i-ai paralizat pe toţi cu o adeverinţă medicală şi un certificat de naştere scris cu chirilice.

Prima problemă e că nimeni nu ţine o evidenţă a cererilor de eliberare motivate medical. Omul nostru depusese câteva similare şi la Penitenciarul Codlea, dar cei de la Craiova n-au ştiut de ele, că instituţiile româneşti nu comunică pe orizontală. Nimic nou. Dacă ar fi ştiut, ar fi văzut că Gorbunov suferă cronic de junghiuri intercostale, furuncule şi alte afecţiuni grave care îl fac inapt de trai în puşcărie, deci membru de onoare al sexy-clubului Constantin.

În secvenţa doi din acest film cu proşti, vedem un medic incompetent cu o fişă indescifrabilă în mână, din care nu reiese clar dacă deţinutul are glaucom sau