SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Doi pensionari, domnul şi doamna Puişor, ies în fiecare dimineaţă la o plimbare prin parc cu Pufi, căţeluşa lor de 2 ani şi o lună. Astăzi, doamnei Puişor plimbarea nu-i prieşte deloc. Ce-i cu tine, femeie?, o întreabă soţul care simte, al naibi ce mai simte, când persoana are ceva pe suflet. Cred c-am uitat robinetul de la baie deschis. E prima oară când mi se întâmplă asta. Iubiţel, du-te până acasă şi verifică!
Domnul Puişor traversează în grabă strada, urcă mai, mai să-şi dea sufletul, şapte etaje, fiindcă liftul e iarăşi stricat, descuie uşa de la intrare sus şi jos şi constată că robinetul din baie e închis, dar că maşina de călcat e în priză. Acum e în regulă, o linişteşte el pe doamna Puişor. Ştiai tu ce ştiai, însă nu baia era problema, ci fierul de călcat. Ei, gata, am rezolvat-o, zice doamna, nu mai sta aşa bosumflat. Ai făcut gimnastică şapte etaje, ce mare lucru. Dacă vrei să ştii adevărul, spune domnul Puişor privind-o cu un sentiment de vinovăţie pe Pufi, ca şi cum ceva îi dădea de înţeles că ea urma la rând, nu mai ţin minte dacă am încuiat şi jos. Cred c-am uitat. Cred că încep să uit. Ar trebui s-o fac reflex, dar se pare că…
Soţii Puişor ar fi fost bine să-şi noteze undeva ziua aceea, deoarece de atunci s-au pus amândoi pe uitat. Ca într-o cursă care uită mai mult. În fiecare dimineaţă pierdeau minute bune în faţa uşii, încuind-o şi descuind-o. Aoleo, zicea doamna Puişor, hai, intră tu, c-am uitat lumina aprinsă în dormitor, iar domnul Puişor clătina din cap cu multă înţelegere, stingea lumina din dormitor, de regulă mai dădea un tur prin apartament şi descoperea ba gazele arzând, ba o fereastră deschisă. Lucruri la urma urmei banale, numai că preferabil era să li se întâmple altora. Într-o zi şi-au dat seama că plecaseră în parc fără Pufi. E grav, mergem la nenea med
