Criza economică a venit cu mii de probleme – şomaj, deprecierea consumului, falimente, psihoze – şi cu o invitaţie: aceea de a regândi lumea în care trăim. Sursa: NorthFotoSursa: Codrin Prisecaru

1 /.

‘Capitalismul este aici doar pentru a rămâne’ a scris, decenii la rând, pe frontispiciul democraţiilor occidentale. Era epoca “sfârşitului istoriei”, a prognozelor ultraoptimiste şi a sentimentului că nimic rău nu se mai putea întâmpla. Generaţii după generaţii s-au trezit dimineaţă de dimineaţă pentru a produce, ca într-un imens matrix, acelaşi lucru, de fiecare dată: bunăstare.

Apoi, ca din senin, piesele au început să cadă în cascadă, de parcă cineva aranjase un joc de domino menit să prăbuşească totul în jurul său. Vocile savante i-au spus “criza creditelor subprime”, nimeni nu prea a înţeles ce mai e şi cu grozăvia asta, o vreme lunile au trecut în inerţie, după care a coborât dezastrul.

Haos pe pieţele financiare, state intrate cu totul în incapacitate de plată, planuri de salvare de sute de miliarde de euro şi încă ceva, cu totul neprevăzut: reîntoarcerea în vocabularul mondial a unor cuvinte demult uitate – “planificare” şi “naţionalizare”.

Învăţăturile lui Marx pentru urmaşii săi

În lumea occidentală, disputa a izbucnit cu furie. De fapt, ea nu s-a stins niciodată: capitalism sau altceva? Un lucru interesant: în Vest, Marx (căruia EVZ i-a dedicat un “dosar” acum câteva luni, la 125 de ani de la moartea filosofului) a fost şi este încă una din figurile emblematice ale gândirii filosofice moderne. Criza i-a crescut şi mai mult cota: în 2008, editorul german al lucrărilor semnate de “bătrânul Karl” anunţa că a vândut cât în 2006 şi 2007 la un loc.

Lectura nu a rezolvat însă prea multe dileme. Cu doar câteva luni înainte de izbucnirea violentă a crizei financiare, una din marile figuri