Cioran scrie in Silogismele amaraciunii ca "Prin barbarie, Hitler a incercat sa salveze o intreaga civilizatie. Intreprinderea lui a fost un esec; - a fost totusi ultima initiativa a Occidentului". Autorul subliniaza. O face tocmai pentru a orienta interpretarea spre etimologia mistica a verbului din care deriva substantivul subliniat. La scara istorica a Romaniei, obsesia istoriei are in Nicolae Ceausescu singura ei initiativa - care, desigur, a esuat, dar a ramas totusi.
"Totusi, iubirea." Operatorul argumentativ isi are locul chiar aici, pentru a concesiona o stare de spirit pe care o jumatate de secol de nationalism romanesc n-a reusit s-o dovedeasca. Dupa 1918, Ceausescu este primul conducator roman al unui stat roman independent si, avand in vedere eficacitatea momentului 21 august 1968, suveran. Chiar dupa ce, din 1973 in 1985, Cenaclul "Flacara" reuseste sa duca la incandescenta, apoi la dezmat, senzatia de identitate romaneasca, in ultimele bacanale intru solidaritate nationala pe care le va fi cunoscut Romania, cu pretul orbirii pe care ti-o da plonjarea cu ochii in filamentul electric, ramane amintirea fantasmei din care mai poti extrage un ersatz, un concentrat meschin a ceea ce de altfel n-a fost mereu decat minciuna si, in unele nopti de "grup in fiziune" (Sartre), adevar opiaceu. Iata ce spune un tanar de 21 de ani pe forumul partii VII din filmul Te salut, generatie in blugi al lui Cornel Diaconu - unul dintre romanii, majoritari de acum incolo, care n-a trait in anii â80, dar a vazut imaginile si a auzit sunetele peliculei: "Eu am 21 de ani si mi se face pielea gainii cand ma uit la clipurile astea. Cred ca era deosebit si-mi lipseste sentimentul de apartenenta la ceva... In clipurile acestea, parca erati toti conectati la ceva. Deosebit".
Cioran nu l-a chemat, in 1952, pe Ceausescu. Din intamplare, comunismul a fost coconul in care
