Lupta cu pensionarii harnici continua. Totul ar fi bine si frumos daca problema n-ar fi pusa cu capul in jos, asa cum se pun atatea intr-o lume cu josu-n sus. Scandalul porneste de la niste pensionari speciali, care parasesc o zi sau doua campia muncii pentru a se dota cu niste pensii speciale, iar dupa acest scurt interval, care e uneori de o noapte, revin acolo de unde au plecat, cu salarii la fel de mari cat erau cele de pana mai ieri. Observati ca nu se discuta decat cuantumul pensiei pe legi speciale. Nici o clipa si nimanui, nici dlui prim-ministru si nici altcuiva nu i-a trecut prin cap sa discute performanta profesionala a acestor persoane, care poate fi, admit, exceptionala. Pentru ca asa e in mintea domniilor lor. In socialism, locul de munca era un fel de premiu pentru cei supusi, productia in general pe stoc, salariul un ajutor social. Partidul ti-l retragea cand voia, cand nu-ti mai tineai gura, cand calcai pe becul lui, cand fluierai in templul sau, ca biserica nu pot sa-i spun.
Si atunci ca si acum, pregatirea insului si capacitatile sale profesionale aveau o importanta secundara. Doar undeva, la centralele atomice si in alte locuri cu tehnologii de varf, intelegea si "Toarasu’" asta, scrasneau din dinti si angajau specialisti, chiar daca astia aveau dosar de urmarire la Securitate.
Or, in zilele noastre se presupunea ca e altfel. Cred ca multa lume spera ca, dupa 22 decembrie 1989, sa fi intrat intr-o societate bazata pe performanta profesionala, iar nu pe dosar sau clientelat politic. si uite ca si acest vis s-a naruit repede. Nu acum, sa nu credeti, se vedea de mult. Acum doar a devenit aproape lege: indiferent ce faci, indiferent daca te pricepi sau nu, nu se discuta decat cuantumul salariului, nu si ceea ce faci pentru el. Sa se fi adaugat despre cei de mai sus ca treaba lor era sa taie frunza (eventual verde) la caini si de
