Acum doi ani şi jumătate era erou în Ghencea. Acum e în Antalya cu Steaua II, se antrenează cu puştii, e cel mai bun dintre ei, dar e pus la zid de antrenori şi de conducere.
Marius Lăcătuş iese pe terenul de antrenament din complexul Serenity. Lîngă el apar Semedo, Dayro, Toja, Baciu şi restul lotului. Echipament impecabil, teren perfect. Soare afară, 19-20 de grade.
Toată lumea e bine dispusă. La doar 12 kilometri depărtare, pe un alt teren din Antalya, 20 de puşti îmbrăcaţi într-un echipament care are stema Stelei imprimată pe el se pregătesc de amical. E echipa a doua a roş-albaştrilor. Lîngă juniori e şi un "veteran". Vali Badea, 26 de ani.
"Băi, ăsta nu vrea să joace!"
Badea e titular, dar echipamentul n-are nici strălucirea, nici calitatea celui de la prima formaţie. Refuză jambierele şi îşi prinde apărătorile cu leucoplast, exact cum făcea şi atunci cînd înfrunta pe Standard Liege, Real Madrid sau Lyon. Emerich Ienei crede ca Badea nu ar trebui uitat
La meci vine şi şeful Stelei, Valeriu Argăseală. Adversarul e unul modest, Kecioren Ankara, formaţie care activează în Liga a III-a din Turcia. Prima minge greşită de Badea, primul reproş cu voce tare: "Băi băiatule, ce joci tu? Băi, ăsta nu vrea să joace!", spune antrenorul Strizu, care se întoarce către Argăseală şi dă lehamite din mîini, preşedintele fiind în acelaşi ton cu el.
Argăseală nervos
Meciul curge liniştit, pînă cînd iese la rampă Vali Badea. Primeşte o minge în careu, se desprinde de adversar şi rămîne singur cu portarul. "Te rog, dă gol!", îi strigă unul dintre puştii cu care e acum coleg de echipă.
Vali Badea marchează, dar se bucură scurt. Golul nu-l scapă de critici. Peste 5 minute face o preluare greşită. Argăseală sare de pe scaun nervos şi se întoarce cu spatele la teren. Vede camerele TV în apropiere şi se ab
