În spitalele din România se moare cu zile. O spun cifrele, o urla ca lupii la luna presa si o demonstreaza crud realitatea de zi cu zi. Un neica-nimeni care n-are buzunarele burdusite cu plicuri si mici atentii îsi da ultima suflare pe holurile spitalelor, fara sa-l bage cineva în seama.
Acum vreo doua saptamâni faceam un reportaj în Spitalul Judetean din Târgu Mures despre cum sunt tratati pacientii de aici. M-am pus atunci în pielea unui bolnav oarecare, cu simptome din cele mai banale si cu buzunarele usurele. Rezultatul acestui reportaj a fost cât se poate de previzibil: am pierdut vreo câteva zile pe holurile întesate de nenorociti, iar fictiva mea boala n-a trezit atentia nimanui. În urma acestui articol am fost acuzat ca-s asmutit de-ai mei sefi împotriva unei institutii de mare prestigiu, ca terfelesc imaginea profesionistilor ce lucreaza aici si alte asemenea bla-bla-uri.
Asa e-n România… Daca te razvratesti esti magar, daca mori esti vinovat.
La începutul lui ianuarie, Tatiana Ciobanu, o cunoscuta coafeza din oras a decedat în urma unei simple operatii la picior. Vinovata a fost gasita chiar ea pentru ca… “lua pastile pentru slabit”. În aceeasi luna, în Constanta un ginecolog chior de beat a nenorocit cu forcepsul un nou nascut. Isprava chefliului a rasuflat în mod ciudat abia dupa o saptamâna, când nimeni nu mai putea demonstra ca acesta bause. În Slatina, un barbat si-a dat duhul pe holul spitalului, fara ca medicii sa se uite macar la el. În Târgu Mures, acum doar câteva zile, un copil de doar trei ani s-a stins în urma unei banale operatii de amigdalita. Vinovat pentru aceasta va fi gasit probabil, tot bietul copil, pentru ca… cine stie, o fi mâncat vreodata bomboane înainte de masa… si sumbra lista poate continua.
Aceasta e realitatea în România. Iar daca vreun gazetaras amarât cuteaza sa se ia la trânta cu morile de vânt ale