Tânăr să fii şi să vrei să te căsătoreşti. Din punct de vedere organizatoric şi acum este o problemă, dar cu mulţi ani în urmă era un adevărat calvar.
Însă lucrurile se puteau aranja mult mai uşor dacă erai angajat la o întreprindere care avea cantină. Discutai cu şeful cantinei, "cădeai cu el la pace" şi era de acord, apoi alegea personalul şi puneai la punct toate detaliile, după care te trimitea să faci formele pe cale ierarhică. Făceai o cerere către director, dar mai întâi ţi-o semna preşedintele de sindicat, după ce scria mare "De acord" şi te felicita. Directorul scria şi el "Da", semna, te felicita, apoi te duceai la contabilitate, lăsai cererea, te felicitau toţi, ţi se făce o notă către casierul care-ţi încasa banii, îţi elibera o chitanţă şi te felicita. De aici, felicitat de toţi şi fericit c-ai reuşit, te duceai cu chitanţa la cantină apoi revedeai detaliile cu şefu’.
Ei, uite aşa a reuşit un prieten al meu, inginerul Gigi Adamescu, să facă nunta la cantina întreprinderii şi, întrucât mireasa, colega noastră, inginera Mihaela Costea, era puţin gravidă şi sorocul era aproape, aveau la dispoziţie doar zece zile. Aşa că membrii celor două familii, toţi colegi de-ai noştri, s-au pus pe treabă. O parte a familiei a mobilizat colegi ai ambelor tabere, prin împărţirea de invitaţii, să participe la fericitul eveniment. O altă parte, mai nevăzută, s-a ocupat intens de procurarea şi prepararea mâncărurilor şi a băuturilor.
Bogdan, bucătar şi şef al cantinei de mai bine de 20 de ani, om cu multă experienţă, a coordonat toată organizarea, de la întocmirea meniului până la numirea invitaţilor de onoare. Lângă cantină, la o străduţă distanţă, se afla o biserică frumoasă, aşa că Bogdan împreună cu naşul şi cu socrul mare s-au dus şi au aranjat cununia religioasă pentru ziua de duminică. Deci vineri cununia civilă ş
