La începutul lui 1989, Doina Cornea era simbolul opoziţiei faţă de regimul Ceauşescu. În septembrie 1988, Europa Liberă dădea citire unei scrisori deschise a profesoarei din Cluj, adresată lui Nicolae Ceauşescu, prin care aceasta protesta faţă de dărâmarea satelor.
Scrisoarea, semnată de încă 27 de persoane, a fost reprodusă apoi de cotidianul francez Le Monde. Din cauza atenţia acordate de mediile străine, autoarea a avut multe de pătimit. Din acel moment, laţul strâns de Securitate în jurul disidentei clujene s-a strâns şi mai mult.
Doina Cornea nu protesta pentru prima oară. În 1976, fiica ei a emigrat în Franţa. În 1982, Doina Cornea trimitea primul text la Radio Europa Liberă, intitulat "Scrisoare către cei care nu au renunţat să gândească". Ca urmare, în vara anului următor a fost pensionată anticipat de la Universitate. Până în 1988, anul protestului faţă de sistematizarea satelor, Doina Cornea a continuat să trimită texte, iar redactorii postului american să le difuzeze. Astfel, numele ei ajunge să fie cunoscut în Occident.
Soarta Doinei Cornea interesa în cel mai înalt grad pe ambasadorii statelor occidentale. Prin intermediul lor, dar şi al fiicei sale, Ariadna, cetăţean francez, căsătorită cu Michael Combes, au fost alertate cancelariile occidentale, care au reacţionat. În primele zile ale lui ianuarie, Jean Marie le Breton, ambasadorul Republicii Franceze la Bucureşti, şi-a exprimat îngrijorarea în faţa autorităţilor române pentru soarta Doinei Cornea.
În volumul de memorii, diplomatul a povestit despre demersurile făcute pe lângă mai-marii Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti. Le Breton s-a declarat impresionat de curajul disidentei. "Personalitatea Doinei Cornea iese în relief, notează diplomatul. Această femeie măruntă şi fragilă de şaizeci de ani, prof
