Preparatele tradiţionale româneşti nu mai pot fi lăsate uitării. Ele au nevoie de protecţie, de promovare şi de inimi generoase care să le asculte poveştile. Albert Reinders şi Bart Gouma au fost gazdele unui festin culinar menit să apropie două lumi gastronomice

Brânza de burduf, cârnaţii de Pleşcoi, micii, bulzul, şunca de porc presărată cu boia şi atârnată în pod, deasupra fânului, palinca sau ţuica, însoţitoare de fiecare moment ale trecerii omului prin lume. Ne place să le numim preparate tradiţionale româneşti, care nu mai pot fi găsite în nici un alt loc din lume. Ne mândrim cu ele şi tot pe ele gospodarii le aşază pe masă atunci când cineva le trece pragul. Cu toate acestea, câte dintre ele îşi mai păstrează astăzi gustul şi aroma de odinioară? Cum de au reuşit nerăbdătoarele timpuri moderne să le pervertească într-atât încât, nici măcar în satele româneşti, reţetele de fabricaţie să nu mai fie cum erau odinioară?

SLOW FOOD

Întoarcere la vechile tradiţii şi păstrarea preparatelor tradiţionale. Acesta este scopul mişcării internaţionale Slow Food, care are deja câteva conviviumuri în România, din cele 850 aflate în întreaga lume. Unul dintre ele s-a înfiinţat la Braşov, iar la 30 ianuarie s-a desfăşurat prima întâlnire. Iniţiatorul ei, Albert Reinders, un olandez îndrăgostit pentru totdeauna de locurile şi preparatele româneşti, vrea mai mult decât să tragă un semnal de alarmă. “România are preparate foarte bune şi în acelaşi timp o foarte bună tradiţie legată de gastronomie. Toate acestea au însă tendinţa să dispară. Am văzut asta întâmplându-se în Olanda, în Germania şi în alte locuri din lume. Prin organizaţia noastră încercăm să păstrăm tradiţiile şi tehnicile de fabricaţie, să păstrăm arealul, biodiversitatea”, a afirmat Bert Reindes.

ARK OF TASTE

Iniţiativa este generoasă, cu atât mai mult cu cât o a doua component