Povestea lor e simplă. Sosesc în Italia cu speranţa că aici vor avea un viitor mai bun. Apoi dispar, fără ca nimeni să mai ştie ceva despre ei. Este povestea „copiilor-fantomă“ sosiţi din România sau Republica Moldova, în căutarea unei vieţi mai bune.

Jurnaliştii de la cotidianul italian La Repubblica au coborât pentru câteva ore în infernul „copiilor-fantomă“. Munca lor nu a fost deloc uşoară, reţeaua copiilor străzii fiind, din câte se pare, mult mai bine organizată decât s-ar putea crede. După zile de aşteptare, un băieţel din Republica Moldova a acceptat, în sfârşit, să vorbească. Deşi are doar 12 ani, Igor ştie foarte bine cum stau lucrurile în lumea lui. „Chiar dacă aţi fi un poliţist, nu aţi putea să faceţi nimic, pentru că sunt minor. În cel mai rău caz mă duceţi într-un centru de primire pentru minori, pentru că am 12 ani“, spune el clar. După ce află cu cine stă de vorbă, Igor începe să se destăinuie: „Eu iau 50 de euro pentru masturbare, pentru altceva, tarifele cresc“. Apoi îşi spune povestea, care seamănă izbitor cu cea a sute de copii clandestini ce devin apoi fantome. „Am venit acum un an din Republica Moldova, cu alţi prieteni de vârsta mea. Aveam o persoană de contact, alţi prieteni care sosiseră la Milano înaintea noastră şi care ne-au încredinţat unui român. Am stabilit să lucrăm pentru el un timp, apoi începem să muncim pe cont propriu, ca să câştigăm bani şi să trimitem ceva şi acasă“. După dialogul cu reporterul, Igor cere ceva de mâncare, după care se grăbeşte la „angajatorul său“, românul care gestionează o adevărată reţea de minori. Acesta încasează toţi banii şi le oferă doar adăpost şi mâncare. „Sunt sigur că, în curând, mă va lăsa să muncesc pe cont propriu, aşa cum a făcut şi cu alţi copii înaintea mea“, spune Igor. În această „branşă“, a copiilor-fantomă, nu există concurenţă. „Fiecare are clienţii lui, care au gusturi diferi