Biografia celui ucis în timp ce încerca să-l prindă pe autorul jafului de la Braşov dezvăluie destinul paradoxal al unui erou ce şi-a găsit sfârşitul din prea multă iubire de semeni. Sursa: Colecţia familiei Lâlă

„Am făcut şi eu ce-am putut“, spunea Gheorghe Lâlă când apropiaţii se mirau şi-l întrebau de ce s-a spetit să-l ajute pe un oarecare, de care abia ce auzise. Prietenii se obişnuiseră să-l vadă făcând lucruri de felul acesta. Săptămâna trecută, Gheorghe Lâlă era pe o stradă din Braşov, pe care tocmai avea loc un jaf. Alertat de cineva, a alergat după infractorul înarmat, care tocmai omorâse un om şi rănise un altul. Cumva în firea lucrurilor. „Nu putea fi altul acolo“, aşa sună cuvintele de după, care aduc linişte.

Un gest normal

Gestul lui Gheorghe Lâlă nu i-a surprins pe cei care l-au cunoscut. Fie că este vorba despre o rudă, un prieten, un preot din localitate sau un angajat al băncii cu care colabora, ceea ce pentru mulţi pare o decizie nebunească, pentru ei nu e nimic mai mult decât un gest care-l caracterizează pe cel care a devenit, post-mortem, erou.

„Erou, bunătate, iubire, dragoste, ajutor sunt cuvinte simple, goale, care îşi pierd sensul. Sunt deseori folosite în exces, bagatelizându- se esenţialul“, spune Patricia, nepoata celui care şi-a pierdut viaţa împuşcat în inimă de tâlharul unei case de schimb din Braşov.

„Asta a fost esenţa vieţii lui“

Ajungea să te uiţi la ochii lui blânzi şi la zâmbetul său cald pentru a-ţi da seama ce fel de om era, spune Patricia. Recunoaşte că, iniţial, nu a fost de acord cu gestul unchiului său: „Până mi-am dat seama că asta a fost esenţa vieţii lui. A strigat cineva după ajutor şi a fost de-ajuns pentru a sări să se ofere. A iubit oamenii foarte mult, şi nu doar familia şi prietenii, ci oameni pe care poate nu-i cunoştea foarte bine“. @