Bugetul de stat s-a transformat in serial cu reprize de intalniri nocturne si rasturnari de situatii, un adevarat thriller. Toata lumea se bate pe bani. Sindicatele cer, Guvernul promite. Afacerile tipa ca vor diverse concesii, Guvernul revine si le promite si lor neimpozitarea profitului reinvestit, chestiune de bun-simt, de altfel, mai ales intr-un an care se anunta dur.

Sub lupa, bugetul de stat pe care va lucra Guvernul pare o uriasa iluzie. Porneste de la niste prognoze umflate cu pompa, deoarece este greu de crezut ca tara va rula afaceri de 144 miliarde de euro, sau ca euro va costa, in medie, patru lei in acest an. Estimarea asta a PIB-ului nu este chiar o notiune tehnica, fara insemnatate. Pe ea se bazeaza calculul sumelor pe care statul le poate incasa si apoi, le poate cheltui. Diferenta si-o cumpara din piata financiara si se numeste deficit fiscal. Deocamdata, nu deficitul fiscal e ingrijorarea unei tari care trebuie sa faca fata unei crize, care a inceput, e deja limpede, dar a carei amploare n-o putem pipai cu imaginatia.

Proiectul de buget ascunde insa nu doar primejdia ca statul va incasa mult mai putini bani decat a estimat pe hartie. El poarta in cifre amenintarea cresterii fiscalitatii. O prima perdea s-a dat deja la o parte si am aflat ca s-au marit birurile pe munca, si asa nerusinat de mari in comparatie cu alte tari. Pentru firme este o lovitura naprasnica, deoarece le mareste cheltuielile pe neprevazute, taman cand autoritatile renuntasera la obiceiul de a schimba des regulile fiscale. Pentru salariati poate insemna concediere. O privire aruncata bugetului de stat arata ca fondul de somaj nu pare a suporta un val atat de mare de concedieri, deci ei, alcatuitorii, isi inchipuie ca lumea chiar poate rezista maririlor de biruri.

Ma uit apoi la veniturile statului din impozitele pe salarii si vad, stupoare, o cr