Marti, 3 februarie, s-a consumat cea de-a douazeci si doua zi din acest an de confruntari aprinse pe piata valutara. Timp in care am inceput sa resimtim puternic efectele crizei globale.
Importatorii au facut sa creasca brusc cererea de valuta. Pe de alta parte, au avut loc puternice presiuni speculative asupra monedei nationale. Leul a fost impins in jos, in timp ce monedei unice europene i s-a deschis un culoar liber la urcare. Astfel "stimulat", euro a sarit peste patru praguri psihologice in numai 22 de zile bancare: 4,0296, 4,1385, 4,2127, 4,3025. Aceasta evolutie a avut doua varfuri explozive: primul la 9 ianuarie, cand a fost depasit pragul de 4,2 lei pentru un euro, al doilea la 20 ianuarie, cand a fost depasit pragul de 4,3 lei pentru un euro. Ambele varfuri, care ne-au enervat pe toti, au fost urmate de miscari ceva mai calme ale cursurilor valutare. Aceasta inseamna ca nici excesul de cerere, nici speculatiile n-au reusit sa obtina efecte cu bataie lunga. Si nici n-au avut capacitatea de a-si mentine dominatia pe piata.
Piata valutara, in 2009, nu seamana deloc cu tablourile din 2007 si din 2008. Mai intai, a inceput un fel de sah valutar, multi jucatori incercand deschideri tari, spre a-si surprinde adversarii si a obtine pozitii avantajoase. Mai este si sperietoarea ca leul se va deprecia drastic, fapt ce a impins la acumulari de valuta. A mai intervenit si cererea sporita de valuta din partea importatorilor de resurse energetice. La care se adauga faptul ca, in mai toate balurile de pe pietele valutare vecine, euro a luat conducerea dansului. In aceste conditii, rata de schimb a facut un salt peste pragul de 4,3 lei. Inca un prag psihologic fusese depasit. La 22 ianuarie, saltul euro a fost si mai impetuos: pana la 4,3127. La cauzele deja amintite se mai adaugase una: stirile rele privind veniturile bugetare.
Apoi, cader
