Luna mai a anului 1968 a reprezentat un moment crucial în istoria comunistă a României. Preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, a vizitat ţara noastră, ocazie cu care "geniul din Carpaţi" a fost decorat cu "Marea Cruce a Legiunii de Onoare".
Trecând peste aspectul protocolar, distincţia legitima noul statut al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, acela de "ambasador al comunismului", oferindu-i acestuia aspiraţii nebănuite până atunci. Momentul este important şi pentru că marchează o nouă abordare: România era văzută de către preşedintele Charles de Gaulle ca o punte ce poate face legătura dintre Europa Occidentală şi Europa Comunistă, două surori de fapt aflate una în căutarea celeilalte. De altfel, amândouă ţările îşi propuneau să "depună toate eforturile pentru pacea şi progresul Europei".
După 21 de ani, relaţiile nu mai erau la fel de apropiate şi puţini mai puteau aspira la o plimbare pe străzile capitalei Franţei. Norocoşii însă se întorceau cu amintiri culinare greu de înfrânat într-o Românie mult prea săracă şi inodoră. Nu trebuie uitat că francezii sunt recunoscuţi ca mari amatori de preparate rafinate, în care ingredientele, aromele, texturile şi gusturile trebuie să fie armonios combinate. Există o adevărată ştiinţă, sau mai bine spus artă, a stabilirii elementelor unui meniu. Nimic nu este întâmplător, începând de la cele mai simple preparate şi culminând cu deja celebrele peşte "Bonne Femme" sau Turnedou din muşchi de vacă "à la Moele". Autorii "Ghidului orientativ – Preferinţe şi obiceiuri culinare pentru grupuri de turişti" (editat de Ministerul Turismului) recunosc făţiş importanţa acestei bucătării. "Turistul francez este un fin cunoscător culinar şi este foarte exigent. El este obişnuit cu mese complete, de la care nu lipsesc antreurile şi băuturile potrivite."
Nu ştiu cât de dificil era să g
