Pe 4 februarie 1967 s-a demarat unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de infrastructură rutieră românească: primul tronson de autostradă, pe ruta Bucureşti-Piteşti.
În şase ani, autorităţile de la acea vreme au reuşit să definitiveze 96 kilometri, dar până la începutul anului 1990 s-au mai construit doar 7 km. Planurile iniţiale prevedeau o reţea de 3.200 de km pentru a face faţă, în condiţii optime, volumului de trafic estimat în anul 2000. Ultimele planuri ale reţelei de autostrăzi indică un total de 2029 km, realizaţi în următorii zece ani. La începutul acestui an însă, România nu avea decât 280 de kilometri daţi în folosinţă.
Responsabil cu întocmirea studiilor din acest domeniu este Institutul de Proiectare Transporturi Auto, Navale si Aeriene - IPTANA, inuagurat în 1953. Acesta continuă să ofere Aministraţiei Naţionale a Drumurilor informaţiile necesare dezvoltării infrastructurii naţionale, iar în 2003 a publicat o monografie în care face o istorie a transporturilor României de la începutul anilor 1900, până în momentul redactării documentului.
Sursa: IPTANA - Reţeaua de autostrăzi prevăzute în 1968-1969
Conform acelor date, la începutul anilor '70 au fost stabilite primele trei trasee principale de autostradă:
• Bucureşti - Tunari - Centura Vest - Ploieşti - Câmpina-Comarnic - Sinaia - Predeal - Braşov
• Bucureşti - Hârşova - Constanţa
• Nădlac - Timişoara - Drobeta Turnu Severin - Craiova - Bucureşti - Constanţa
Ulterior, reţeaua trebuia extinsă la nivelul întregii ţări. La începutul anilor '90 aceste planuri au fost revizuite, iar în 1996 s-a stabilit ca în trei decenii să avem 15 autostrăzi, ce urmau să fie construite în trei etape, conform "Planului de amenajare a teritoriului naţional -Secţiunea I - Căi de comunicaţie", din Legea 71 din 12 iulie 1996:
•
