Dieter Schlesak, Capesius, farmacistul de la Auschwitz, Traducere din limba germană şi note de Cosmin Dragoste, Editura Polirom, Colecţia „Proză XXI“, Iaşi, 2008, 408 p. Avînd la bază o cercetare care s-a întins pe o perioadă de trei decenii şi folosindu-se de documente interesante pentru orice istoric al minorităţii germane din Transilvania ori al Holocaustului, Schlesak reuşeşte să pună laolaltă o indubitabilă iscusinţă literară şi un adevăr istoric răscolitor. Înregistrările interviurilor luate lui Capesius ori lui Roland Albert, Untersturmführer în cadrul trupelor de pază de la Auschwitz, şi el originar din Ardeal, reprezintă fără doar şi poate o sursă excelentă pentru cercetătorii acestor teme. Din ele s-a născut Capesius, farmacistul de la Auschwitz, volum apărut în 2006, în Germania, şi publicat la noi anul trecut, de Polirom. Cartea poate fi citită pe mai multe planuri: pe de o parte, redă cu acuitate relaţia de o obedienţă intimă a comunităţii săseşti din Transilvania (printr-o extensie justificată, acelaşi lucru s-ar putea afirma şi despre şvabii bănăţeni) cu Germania hitleristă. În acelaşi timp însă, volumul lui Schlesak se poate cu uşurinţă constitui într-o adevărată descriere, brută, a incapacităţii de a resimţi vinovăţia, o impotenţă morală de care dau dovadă cei ce se fac culpabili în mod direct de Holocaust. Nu în ultimul rînd, Schlesak scrie despre limbă, despre germana – limbă a ororii, dar care este, în acelaşi timp, pentru mulţi, limba proprie, în care oroarea a fost şi este simţită, precum şi despre lagerszpracha, idiomul lagărelor de concentrare, urît (detestat) şi urît (ne-frumos) deopotrivă, jargon care poate fi doar el folosit pentru reprezentarea realităţii lagărelor (Wolf Oschlies). Saşii şi hitlerismul În cadrul investigaţiilor precedînd procesul Auschwitz (desfăşurat între 1963 şi 1965, la Frankfurt pe Main), inculpatul Capesius