Premierul chinez Wen Jiabao a avut noroc ca "atacatorul cu adidasi" de la Cambridge a ratat cu vreo doi metri tinta in timpul discursului sau. George Bush a avut destula agilitate sa se fereasca de doi pantofi negri si grei aruncati de un ziarist irakian care a protesta astfel in numele victimelor razboiului.
Pantofii zburatori au devenit ultimul racnet in materie de proteste. Sunt un fenomen global, care a determinat si aparitia unui nou termen: "Bootslapping" (verb): a exprima dezaprobarea politica aruncand incaltaminte), informeaza The Times.
Jurnalistul care a aruncat pantofii inspre Bush a devenit vedeta, i s-a oferit o sotie de 20 de ani, un Mercedes, o slujba la televiziunea libaneza si o casa in Venezuela, pantofii-torpila cumparat la licitatie pentru 10.000 de dolari, iar la Tikrit s-a ridicat un monument de trei metri lungime al "pantofului".
"Moda" aruncarii pantofilor inspre capul politicienilor a traversat imediat continente si oceane, ajungand pana in Ucraina si America Latina.
Un protestatar ucrainean si-a aruncat mocasinii inspre un politician, explicand foarte elevat ca "pantoful va deveni un mijloc important pentru ca oamenii obisnuiti sa-si influenteze liderii".
Ambasadorul Israelului in Suedia, Benny Dagan, a fost atacat cu un pantof si o carte in timp ce tinea un discurs la Universitatea din Stockholm.
Grupul antirazboi Code Pink a aruncat pantofi inspre o masca a presedintelui George W. Bush, langa Casa Alba.
Intr-o intorsatura inteligenta de situatie, presedintele brazilian Luiz da Silva a amenintat jurnalistii "neprietenosi", luna trecuta, ca va arunca cu pantofi in ei.
Toate aceste situatii au insa un precedent acum uitat: daramarea statuii lui Saddam Hussein din Bagdad, dupa invazia americana. Irakienii, in delir de bucurie ca a "cazut tiranul", s