Serghei Gorbunov, infractori eliberaţi, Penitenciarul Poarta Albă

Modul în care Serghei Gorbunov, un individ specializat în jafuri armate, cu mai multe tentative de omor la activ, a ajuns în libertate a ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la sistemul juridic românesc şi a reliefat lipsa de comunicare şi birocraţia existentă între penitenciare şi poliţie.

Angajaţii penitenciarului nu comunică toate datele, poliţia are motiv să se spele pe mâini, aruncând pisica dincolo, judecătorul admite cererea de întrerupere a executării pedepsei şi urmarea este că un criminal cu sânge rece se plimbă liber printre noi. Strânsă cu uşa, Administraţia Penitenciarelor a fost silită să recunoască faptul că 130 de deţinuţi au reuşit să ajungă în libertate, invocând diferite boli sau diverse motive, de regulă familiale, care îi împiedică să mai execute pedeapsa. Cei mai mulţi dintre ei nu s-au mai întors niciodată. Alţii au fost găsiţi de poliţie şi reîncarceraţi. Din cei 130, nouă au fost condamnaţi pentru omor, opt pentru tentative de omor, 12 pentru tâlhărie, 17 pentru diferite înşelăciuni, restul fiind violatori şi hoţi. Nici Penitenciarul de Maximă Siguraţă Poarta Albă nu face excepţie. De aici au „evadat" sub diferite pretexte, de-a lungul anilor, trei deţinuţi. Primul pe listă este Givan Iusein, condamnat la 18 ani pentru comiterea infracţiunii de omor, eliberat pe motive medicale la data de 20.10.1996. Următorul este Dragomir Stelică, un individ condamnat la 16 ani de închisoare pentru viol şi lipsire de libertate, dispărut din penitenciar pe motive sociale, la data de 01.05.2000. Însă exemplele nu se opresc aici. Un alt deţinut, Gheorghe Iordache, a beneficiat şi el de un răgaz în executarea pedepsei, „până la ameliorarea stării de sănătate". Bărbatul primise patru ani pentru trafic de droguri, dar a fost eliberat, prin decizia Tribunal