Pe 10 februarie 2007, Barack Obama anunţa la Springfield că îşi depune candidatura la preşedinţia Statelor Unite. Au trecut de atunci doi ani, timp în care s-au petrecut multe prin lume, mai mult rele decît bune. Cum, necum, viaţa merge înainte oricum. Sîntem în 2009. Barack Obama este noul preşedinte al Statelor Unite şi s-a instalat recent la Casa Albă din Washington DC. Deja au fost semnate primele decizii. Stîngaciul copil al unui kenyan şi al unei albe fără prejudecăţi rasiale a păşit cu dreptul alături de noua sa echipă democrată, după marele spectacol oferit lumii întregi. Milioane de americani au ţinut să fie prezenţi la suita de manifestări şi de ceremonii ce însoţesc acest moment extrem de important al naţiunii americane. Criza l-a ajutat pe noul preşedinte să cîştige Miliarde de oameni de pe întregul mapamond au urmărit cu sufletul la gură – sau mai puţin participativ – imensul show colorat şi înviorat de ceremoniile din 20 ianuarie 2009. Cînd inegalabila voce, însoţită de o imensă fundă violetă, a Arethei Franklin a omagiat intrarea în istorie a lui Barack Obama. Cînd întreaga clasă politică americană, democraţi şi republicani, foştii preşedinţi Carter, Ford, Bush, tatăl lui W., plus soţul lui Hillary, simpatizatul şi astăzi Bill Clinton, dar şi alte vedete ale Congresului Statelor Unite, precum Nancy Pellosi sau Ted Kennedy şi-au marcat prezenţa şi au fost „united we stand“ la momentul transferului de putere în mîinile şi în mintea unui afroamerican. Un moment unic în viaţa Americii. Cînd democraţii şi-au sărbătorit victoria, iar republicanii au fost alături de democraţi, de democraţii care propuseseră votanţilor să aleagă între o femeie şi un politician de culoare. Nu se mai pomenise aşa ceva într-o Americă a bărbaţilor şi a albilor. Dar roata se învîrte: ce a fost ieri nu mai este astăzi. Simplu: a învins, după o campanie palpitantă, nu lipsită