Bine organizată în defensivă, Rapid şi-a creat marile ocazii de gol în amicalul cu ucrainenii din Poltava (1-0), însă n-a avut un atacant care să-l facă uitat pe Boya
Rapid trăieşte, asta e concluzia primului amical al giuleştenilor din 2009, 1-0 cu ocupanta locului 4 din prima ligă ucraineană, Vorskla Poltava. Cu două echipe diferite în cîmp pentru fiecare repriză şi cu 3 portari folosiţi cîte 30 de minute, colecţia de iarnă-criză a Rapidului nu arată chiar rău. De ce?
... pentru că încă nu l-a vîndut pe Lazăr, aseară el demonstrînd încă o dată că e metronomul de la mijlocul terenului, care nu greşeşte nimic, indiferent cu ce picior pasează.
... pentru că, în apărare, Maftei a jucat în banda dreaptă mult peste ce joacă 80 la sută din fundaşii dreapta de meserie din ţară, dar şi pentru că dintre Fernandes, Constantin şi Andrade, oricînd Marian Rada poate face un cuplu-beton de fundaşi centrali.
... pentru că portarul Andrade a fost la fel de sigur pe el, în ieşirile pe centrări (38, 50), dar şi în jocul de picior, la fel ca în meciurile din campionat.
... pentru că Spadacio nu e doar un bun marcator, ci şi un bun pasator, aseară oferind două mingi pe scria gol (57, 75), irosite de colegii săi.
Totuşi, cînd nu sînt bani, de obicei, nu curge numai lapte şi miere la o echipă de fotbal. Aşa a fost şi aseară în prestaţia Rapidului. Petele negre:
1. Herea. Mai mult s-a plimbat decît a alergat şi n-ar fi rău să înceapă să joace şi pe teren, nu numai prin ziare sau la televiziuni.
2. Atacanţii minus Dobroiu. Rapid a fost zero în prima repriză. Vinovaţi? Răduţă, care n-a cîştigat nici un duel unu contra unu, şi Joao Pinto, mereu în contratimp. În partea a doua, ofensiva s-a trezit, însă Djalovici, cam plinuţ la peste 3 săptămîni de la reluarea pregătirilor, a irosit trei mari ocazii
