De cateva saptamani s-au derulat ample campanii de presa indreptate impotriva unor largi categorii de bugetari, care, teoretic, ar trebui sa se afle in slujba cetatenilor. Este vorba despre functionarii publici, medicii si, mai nou, magistratii, politistii si administratiile penitenciarelor. In cazul functionarilor publici, dezbaterea s-a limitat la analiza salariilor uriase pe care le incaseaza unii, prin diverse cumuluri, sporuri, salarii de merit si alte asemenea artificii legale. In celelalte cazuri insa, cateva intamplari nefericite, petrecute taman acum, in aceasta perioada de maxima inflamare nationala, datorata crizei care musca usturator din veniturile populatiei, au scos la iveala indolenta ce macina pana la pierderea de vieti omenesti sistemul sanitar si cel al infaptuirii actului de justitie. Ani in sir, dupa evenimentele din decembrie '89, s-a tot vorbit ca lipsa salariilor consistente in sistemul bugetar ar constitui cauza coruptiei, birocratiei, dezinteresului total fata de contribuabil, fie ca este vorba de pacienti, justitiabili sau orice alti cetateni care se lovesc, in rezolvarea propriilor probleme, de functionarii platiti de stat. Ei bine, ce s-a intamplat in ultimele zile a demonstrat ca nici macar un salariu de 100 de milioane lei vechi, cat avea acel medic care a lasat un batran sa moara de FOAME pe holurile unui spital, nici macar un salariu de zeci de milioane cat avea judecatoarea care a pus in libertate un criminal in serie, in cardasie cu procurori, medici legisti si politisti, nu ajunge pentru a steriliza un sistem parazitat de insi fara constiinta, fara moralitate, fara un dram de onorabilitate. Fie ca vorbim de o bancnota de 5 lei sau valize cu bani, astfel de insi nu se pot dezbara de obiceiuri, indiferent ce salariu li s-ar oferi. Ce e de facut? Din punctul meu de vedere, un cuvant greu de spus in operatiunea de extirpare din si