Statele Unite ale Americii, 2009, o firmă ca toate celelalte: pe nici un un birou nu mai poate exista decît un coş de metal pentru obiectele de papetărie aprobate anterior de conducere, iar angajaţilor nu li se mai permite să aibă în raza vizuală obiecte personale, cum ar fi căni de cafea sau fotografii de familie, care i-ar putea face să piardă din eficacitate. Tot pentru creşterea eficienţei, salariaţii unei alte firme nu mai au voie să folosească funcţia de „Reply All“ a mailului. Finlanda, 2009: după ce o firmă concurentă a prezentat la o expoziţie un produs utilizînd tehnologie pe care Nokia abia o pusese în producţie, compania a propus o lege (şi face presiuni pentru adoptarea ei) prin care să supravegheze ce trimit angajaţii ei pe mail şi către cine, chiar fără suspiciunea unui furt de informaţii, inclusiv să ceară date despre angajaţi administratorilor de biblioteci, cămine studenţeşti, universităţi şi blocuri de apartamente cu reţea proprie de comunicaţii. De la Bucureşti… Cam aşa riscă să evolueze lumea în care trăim. Scrisă cu ceva timp înainte de explozia actualei crize care ne rescrie viitorul, piesa Gianinei Cărbunariu, Poimîine alaltăieri, a avut premiera românească, o producţie a Teatrului Mic în regia autoarei, în octombrie 2008, la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara. Pe 15 ianuarie anul acesta, textul (tradus în franceză de Mirella Patureau) a avut prima reprezentaţie la Théâtre-Studio d’Alforville, la Paris, în montarea lui Christian Benedetti. Cu cîteva zile înainte de sfîrşitul atacurilor israeliene din Gaza şi la aproape aceeaşi distanţă în timp de soluţionarea crizei gazului rusesc. Avant hier après demain (nouvelles du futur) e o distopie, o reflecţie teatrală asupra viitorului citit în semnele prezentului biopolitic. Unde va duce obsesiva campanie antifumători (mai degrabă decît antifumat) pe care nu puţini analişti o co