România anului 2009 arată schimbată. Unităţi militare de elită sînt prădate de hoţi. Atacatorii sapă galerii subterane, ca-n cel mai întunecat feudalism pappilonian. Cam în acelaşi timp cu dispariţia armamentului de la Ciorogârla, la un oficiu de schimb valutar din Braşov, focuri de armă sparg tihna burgului transilvănean. Un deţinut din închisoarea de maximă securitate de la Craiova părăseşte locul detenţiei, pe motiv de glaucom. Pleacă să se opereze, deşi nu are asigurare de sănătate. Elodia nu se mai dă prinsă, spre euro-mulţumirea televiziunii de apartament. Magda Ciumac, femeia care ar avea date secrete despre dispărută, e mai cunoscută decît cel mai mare tămăduitor. Ministrul Apărării al unei ţări membre a NATO nu se simte vinovat. La Interne, demisiile se ţin lanţ. În casele românilor intră „puşca şi cureaua lată“, iar pe coşuri ies iluziile. Pe masă şi prin buzunare tronează deziluziile. La televizor, o ţară arată ca în plin asediu. Cine are interesul să menţină o stare de insecuritate? Tot ce se întîmplă miroase a strategii de diversiune create de Serviciile Secrete. Lipsa unui plan de ieşire din criză, bîlbîielile guvernamentale, deprecierea galopantă a leului trebuie mascate cumva şi, atunci, răului i s-a dat numele de Boris Gorbunov, că prea e inspirantă viaţa lui Boris Godunov pentru scriitorii de scenarii poliţiste. Anumite surse din apropierea Cotrocenilor susţin că preşedintele se teme de posibilele ieşiri în stradă ale românilor. Ar face orice, în anul electoral, ca să menţină corabia în starea de plutire. Serviciile secrete nu sînt întotdeauna loiale unui singur şef. Preferă niveluri diferite de obedienţă. Asta nu de ieri sau de alaltăieri. Dintotdeaua. Pe timpul lui Emil Constantinescu, minerii înaintau spre Bucureşti în aplauzele multor guvernanţi de astăzi, avînd puternica susţinere a unor generali jucători la cacealma. Nici astăzi nu se