Luna februarie ’89 stătea sub semnul unui zvon "monden" rulat cu mult sârg încă de la finele lunii ianuarie atât prin cercurile artistice, cât şi prin cercurile mai puţin artistice ale Bucureştiului: Angela Similea a murit!
Însă, exact în perioada când ea ar fi trebuit să fie în lumea celor drepţi, apărea bine mersi, fotografiată şi intervievată în publicaţiile Flacăra şi Săptămâna. Undeva chiar era scris cu litere evidente: "Pentru admiratorii săi dornici de noutăţi, Angela Similea pregăteşte un nou recital". "Da? înseamnă că tot a fost «ceva». Cică ar fi făcut şi dânsa un film deocheat…", comentau vocile de cancan, ca să nu spunem de mahala.
Directorul general al publicaţiilor Flacăra, scriitorul George Arion, realiza un interviu (pentru Flacăra, dânsul era pe atunci şef al secţiei Cultură) cu îndrăgita interpretă exact în perioada în care bântuia zvonul că a murit. Domnul Arion rememorează momentele interviului fumându-şi cu nesaţ pipa în biroul său încărcat de amintiri.
"La finele lunii ianuarie 1989, o veste a căzut ca un trăsnet în redacţia Flacăra: Angela Similea a fost victima unui accident şi s-a dus dintre noi", îşi aduce aminte domnul Arion.
Veselă, optimistă, însă cam timidă
"Nu vorbisem niciodată cu binecunoscuta cântăreaţă. După ce am intrat în posesia numărului ei de telefon, l-am format după multe ezitări. Cine avea să-mi răspundă de la celălalt capăt al firului? Ce avea să-mi spună? Spre marea mea uşurare, cea care a răspuns la telefon a fost chiar Angela Similea! Era ea însăşi contrariată de ciudatul zvon.
M-a invitat în ziua de 31 ianuarie în apartamentul ei din Drumul Taberei, dacă nu mă înşel. Am încercat împreună să descoperim cine a avut interesul să răspândească o astfel de informaţie falsă şi cumplită. N-am avut nici o izbândă. Autorul de romane poliţiste care sunt n-
