Cu ani în urmă s-a nimerit să fiu convocat la nişte instructaje care se ţineau, fără abatere, lunar, într-o mare sală de şedinţe, în prezenţa factorilor de conducere din unităţile economice şi social-culturale ale judeţului, pentru a asculta aşa-numite materiale informative în legătură cu diverse aspecte de muncă din industrie, economie, agricultură etc., cu care nu aveam nici o legătură şi care, fiind extrem de lungi, erau teribil de plictisitoare. Pentru a-mi trece timpul mai uşor, luam cu mine câte o carte pe care o citeam, ca pe vremuri elev, pe sub bancă. în jurul meu ceilalţi participanţi luau de zor notiţe umplând multe pagini de caiet cu un scris grăbit, abia descifrabil, dar sârguincios. într-o astfel de zi am luat seama însă, cu oarecare surprindere, că omul de lângă mine, aplecat peste filele unui caiet de format mare, cu pagini albe, nu lua, de fapt, notiţe ci rezolva, din memorie, lungi probleme de algebră. Era atât de adâncit, atât de captivat de jocul cifrelor, în dezlegările sale, încât devenise complet absent faţă de tot ce se întâmpla acolo, trăind... mulţumit într-o lume a sa, abstractă, a spectaculoaselor speculaţii matematice. în pauză am intrat în vorbă cu dânsul şi am aflat că era un distins profesor universitar de matematici care, dezinteresat de toată politichia instructajelor la care era şi el nevoit să participe, prin funcţia pe care o deţinea... la locul de muncă, se juca, pur şi simplu, plonjând într-o mare aventură intelectuală, în universul mirific al cifrelor, într-o lume ideală, de deasupra concretului anost cotidian, stimulându-şi gândirea şi gândul cu spectacolul, în sine, al semnelor matematice. Mi-am adus aminte de această întâmplare citindu-i cartea lui Şerban Foarţă, Micul Print (cu wordesign-urile autorului. Editura ART, Bucureşti, 2008), de o rafinată speculaţie lingvistică şi literară, un exerciţiu ludic în totul, fascin