Debutul unui nou an însemna şi începerea unei noi campanii agricole de primăvară. O campanie desfăşurată în întreaga ţară, după plan. Planul cel mare venea de la centru, şefii de direcţii judeţene îl împărţeau în bucăţi mai mici, pe fiecare judeţ. Direcţiile Agricole judeţene trimiteau inginerilor şefi de CAP-uri planul de însămânţare, de îngrijire a culturilor, toată "tehnologia" pământului.
De la şef la muncitor
Doi oameni cu poziţii diferite în '89 vorbesc despre campania agricolă de primăvară a acestui an: Vasile Dascălu, primar încă din '89 şi până în prezent şi Vasile Mircea, tractorist din Câmpia Bărăganului. Primul, primar în Balta Doamnei, judeţul Prahova, vorbeşte din prisma celui care coordona. Al doilea, din rolul celui care punea în practică planul.
Pentru amândoi, campania începea din luna decembrie. Atunci intrau la SMA-uri tractoarele şi agregatele agricole. Primarul îşi aminteşte: "Din păcate, piesele de schimb se primeau mai greu, nu prea erau piese, totuşi nu erau probleme. În perioada iernii se reparau tractoarele şi astfel se putea ieşi la câmp cu ele când trebuia. Nu puteai să faci nimic ca să primeşti mai multe piese sau alte lucruri de acest gen, de şpăgi nici nu putea fi vorba. Dacă încercai şi te prindeau, te terminau cei de la Organizaţia de Partid". Muncitorul completează: "Tractoarele le reparam noi. Din decembrie până în februarie reparam la tractoare. Bine, erau de reparat şi discurile, semănătorile...".
Odată reparate agregatele, "la sfârşitul lui ianuarie începeau să se semene roşiile, castraveţii. Se făceau răsadurile. Le plantau în aprilie. Până atunci erau şi alte munci, repicatul, curăţatul... În februarie se dădea cu azot la cereale. Trebuia să se dea cât era încă zăpadă, să fie umiditate, să intre azotatul în pământ. La noi, tot anul era o campanie agricolă. Nu se termina n