De venit a venit, dar abia dupa o saptamana. Din nou a baut trei pahare de whisky si din nou ne-a batut la table pe toti cei care ne nimeriseram in seara aceea la crasma. De data asta a fost si mai ciudat. In timpul jocului il auzeam murmurand: "Acum dau 3-1" sau: "Acum dau 5-5" si, al naibii, dadea exact ce spunea, n-a zbarcit-o decat o data sau de doua ori, o fi fost vreun sambure de adevar in zisa lui ca zarurile au urechi. I s-a intamplat sa-i fie scoase si sase puluri, era in pericol sa fie facut marti, Tuci jubila, insa nu stiu cum a facut dar pana la urma a castigat el linia, mutand, la o prima impresie, total aiurea. Prin alte parti, cu jucatori mai infocati ca noi, ar fi luat tablele-n cap, s-ar fi lasat cu admonestari verbale si corectii punitive. In cateva randuri nu s-a putut abtine si a ghicit si zarurile adversarului, dar nu s-a enervat nimeni. Eram doar morti de curiozitate.

Poetu n-a mai rabdat si l-a intrebat direct, plictisit sa mai caute rima aceea tembela de la poemul vietii lui:

- Cum faci, dom’le?

Raspunsul nu s-a lasat asteptat si ne-a inmarmurit pe toti:

- Inca n-am aflat. De fapt, am aflat, dar inca nu sunt sigur. Cand voi fi in totala cunostinta de cauza, am sa va spun. Meritati. Nu sunteti cu fumuri, ca amarastenii pe care i-am intalnit pana acum. Intrunirile voastre au un aer de noblete. Simt ca aici se oficiaza un ritual. Bautura e doar un pretext.

Si a coborat in mutenie, muncit de niste ganduri numai de el stiute. Noi ne-am indreptat de spate pe scaunele noastre, vorbele lui ne flatasera.

Doar Tuci suferea in continuare, pana acum el fusese jucatorul de table numarul 1 al crasmei si nu-i convenea sa fie detronat de pe un piedestal ce socotea ca i se cuvine. Era patimas, era si superstitios, juca stand numai pe un anumit taburet, care zicea ca-i aduce noroc, arunca zarurile cand cu man