A apărut o carte cu un titlu agreabil: Dicţionarul scriitorilor braşoveni şi al veleitarilor de Vasile Şelaru (Braşov, Ed. Şelaru, 2008). Îţi vine să crezi, înainte de-a o deschide, că este vorba de lucrarea unui cercetător, care, dând dovadă de o largă înţelegere a fenomenului literar şi de umor, a făcut un fel de recensământ al tuturor persoanelor cu preocupări literare din istoria Braşovului, inclusiv al celor doar pitoreşti ca personaje. În realitate, autorul este el însuşi un veleitar, care înţelege literatura cam cum înţelege coana Chiriţa limba franceză.

Patruzeci de pagini din carte sunt ocupate de un studiu introductiv al lui Vasile Şelaru, în care se fac consideraţii de genul:

"De la începuturi, criticul literar Titu Maiorescu avea să manipuleze literatura şi în sens politic ş...ţ De la Titu Maiorescu (politician - conservator) şi până în prezent s-a încercat accentuarea funcţiei politice şi nu estetice (stilistice, moralizatoare etc.) a literaturii.";

"Odată cu şutul în cur (la propriu, nu la figurat), pe care l-a primit poetul şi filosoful Lucian Blaga când a fost exclus din cadrul Universităţii din Cluj, se poate spune că acesta a fost aplicat întregii culturi române."

Dicţionarul propriu-zis oferă imaginea dezolantă a haosului la care se poate ajunge - în critica literară - în absenţa competenţei. Autorii unor cărţi lipsite cu desăvârşire de valoare literară sunt prezentaţi cu simpatie:

"Uniunea Scriitorilor din România i-a refuzat şlui Nicolae Dărăbanţţ calitatea de membru, făcând astfel o profundă nedreptate (nu este singurul caz) unui scriitor înzestrat cu un real talent şi o bogată activitate publicistică."; "Nicolae Dărăbanţ critică întruna, pe drept cuvânt, societatea românească, viciile acesteia şi năravurile ce par a fi fără de sfârşit. În acelaşi timp, nu se sfieşte să