De fiecare data cand ma intalneam la cate o partida libera cu venerabilul maestru pe care anii il tineau departe de club, incercam sa-l conving, macar o data, ca planul meu de joc fusese corect. Dar nu izbuteam.
Odata i-am prezentat o dona speciala (cea de mai sus) la care facusem un contract de 4 pici nesperat. Licitatia fusese deschisa de Est cu o cupa, am intervenit cu o pica si Vest a sustinut: 2 cupe. Partenerul meu m-a sustinut si el cu 2 pici. Est a ridicat la 3 cupe si am zis imediat 4 pici (concurs de perechi, nimeni vulnerabil).
Vest atacat o cupa si s-au jucat trei maini de aceasta culoare. Planul meu, pe care l-am considerat minunat, a fost elaborat inainte de a juca la a treia levata de cupa. Mi-am zis: daca sta caroul 3-3 cu Riga la Est, ceea ce nu e imposibil avand in vedere deschiderea si picile sunt 2-2 cu Valet in Vest? Atunci, ultimul caro de la mort devine major si ofera a 10-a levata. Pentru asta trebuie sa tai a treia cupa cu 5 de atu, pentru ca 2 de atu, pastrat cu grija, sa fie trimis catre 3 de atu, ultima venire jos (ce venire!), la caroul majorat.
Zis si facut! Am taiat a treia cupa cu 5, am jucat mic de pica la 10 si am castigat. Am facut impasul de caro reusit, am revenit pe masa la Asul de pica pentru a repeta impasul de caro si dupa ce am tras ultimul caro din mana, am venit cu 2 de pica la 3 pentru a defosa o trefla pe al 13-lea caro, facand zece levate. Asa am scris un 420 cat roata carului in timp ce, pe partea adversa abundau scorurile de 420, 140, 170.
- Ce ziceti de acest plan? l-am intrebat eu pe maestru, prezentandu-i distributia.
- Un plan foarte prost! a mormait el. Nu inveti odata sa joci ca lumea...
- De ce? am fost stupefiat eu de anularea topului meu.
- Daca jucai echipe sau libera, imi scoteam palaria. Dar la perechi?! E clar ca linia adversa a marcat 420, sau cel putin 140. Deci tu
