Stiti ce ma bucura? Tanara echipa romaneasca de juristi de la Haga nu s-a perindat pe la talk-show-uri. Afland acum mai multe despre competenta acestei echipe (contextul in care a lucrat nefiind tocmai favorabil), realizez ca nu trebuia sa asteptam cu sufletul la gura sentinta CIJ in disputa delimitarii maritime a platoului continental intre Romania si Ucraina. Succesul pare formidabil pentru ca se negociaza pe aceasta tema din 1967. Sa tinem seama ca au existat 58 de runde de negocieri cu Ucraina pana sa ajungem la Haga. Importanta a fost in primul rand indrazneala Guvernului Romaniei de a transmite unei instante internationale un astfel de litigiu. si cata cerneala a mai curs despre cedarile in fata Ucrainei. Daca n-ar fi existat cedarile, nu s-ar fi initiat la Haga acest proces.

Arta pledoariei romanilor a constat in primul rand in a-si impinge concurenta pe teritoriul "stancii locuibile". Avocatii ucraineni au tot sustinut ca trebuie considerata "punct de baza" in trasarea liniei de delimitare. Cum putea fi considerata "tarm" o insula stearpa si neprietenoasa? Judecatorii de la Haga nu puteau fi pacaliti de activitatea febrila de pe Insula serpilor, care parea una locuibila. O justitie ca aceea de la Haga (in stare sa aduca argumente pe o suta de pagini) nu putea fi pacalita de "mobilarea" unei stanci sterpe cu oficiu postal si bancomat.

Insula serpilor a fost pierduta la ruleta Molotov-Groza, la numai cateva luni dupa ce Tratatul de Pace de la Paris lasa acest mic teritoriu Romaniei. Rusii se pregateau de razboiul rece, asa ca ne-au impus un protocol pentru "parcursul liniei frontierei de stat". Posesia insulei a fost parafata in 1961, la semnarea tratatului de "colaborare si asistenta mutuala". Din aceasta perspectiva, pare aberanta ideea analistilor de la Moscova ca Rusia ar trebui sa se implice in conflictul Insula serpilor pentru a contr