Să te iubesc, să mă iubeşti, şi să mă ierţi,

Îmi spui, şi prin păduri să nu mă laşi,

Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici şi laşi,

Oh, cracii şlefuiţi devin inerţi,

Voinţa-mi se topeşte lîng-un şarpe,

Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul

Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul

Vreun zmeu plin de blazoane şi eşarfe

Fin adiate-n limbile lui roşii,

Zmulse-n amoruri fragede cu zîne;

Din trupul meu călduţ nu mai rămîne

Decît o ceaţă bîjbîită de botgroşii

Ascunşi după ciuperci otrăvitoare,

Doar scorburi care răspîndesc duhoare...

Şi-un singur suflet, rupt, în noi doi moare...

Să te iubesc, să mă iubeşti, şi să mă ierţi,

Îmi spui, şi prin păduri să nu mă laşi,

Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici şi laşi,

Oh, cracii şlefuiţi devin inerţi,

Voinţa-mi se topeşte lîng-un şarpe,

Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul

Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul

Vreun zmeu plin de blazoane şi eşarfe

Fin adiate-n limbile lui roşii,

Zmulse-n amoruri fragede cu zîne;

Din trupul meu călduţ nu mai rămîne

Decît o ceaţă bîjbîită de botgroşii

Ascunşi după ciuperci otrăvitoare,

Doar scorburi care răspîndesc duhoare...

Şi-un singur suflet, rupt, în noi doi moare...