Cel putin doi oameni au murit in doua saptamani pentru ca niste medici nu i-au bagat in seama sau nu au stiut ce sa le faca. Sistemul e de vina, ni se spune.
Peste o suta de condamnati extrem de periculosi, in frunte cu Serghei Gorbunov, au fost eliberati din inchisoare, pe stravezii motive medicale, si nu s-au mai intors pentru a-si executa restul de pedeapsa. Din cauza sistemului, desigur!
Cate un procuror cercetat pentru coruptie, cate un medic legist condamnat pentru coruptie, cate un judecator cu comportament deviant dovedit si trimis oficial la psihiatru lucreaza in continuare nestingheriti si dau in continuare solutii dubioase. De vina e, ati ghicit, sistemul!
Mai bine de jumatate dintre liceenii romani sunt analfabeti functionali. Cine sa fie de vina? Sistemul, evident!
Dar cine sau ce e, pentru Dumnezeu, acest sistem exasperant? O plaga trimisa de extraterestri? Fatalitatea? Mamona insusi? Nici gand! Sistemul este o suma de oameni, proceduri si reglementari elaborate tot de oameni.
Sistemul in ansamblu, ca o creatura inspaimantatoare, nedefinita si romanofaga, nu e vinovat pentru nimic, iar invocarea lui, devenita un loc comun, la limita ticului verbal, este pe cat de nedreapta, pe atat de comoda.
Nedreapta pentru ca arunca o anatema generala, desi nu toti oamenii, nu toate reglementarile si nu toate procedurile dintr-un sistem, fie el sanitar, de educatie, de justitie sau oricare altul, sunt responsabili pentru o anumita situatie, oricat de dramatica.
Este comoda pentru ca, in spatele acestei anateme generale, adevaratii vinovati se adapostesc anonimi si, aparati de perdeaua de fum a culpei generale, devin intangibili sau scapa extrem de ieftin.
E cam la fel ca in cazul proprietatii obstesti pe care toata lumea o prada cat putea tocmai pentru ca, fiind a tuturor,