Cardiograme

Nr. 68 al revistei LETTRE INTERNATIONALE conţine atîtea texte remarcabile, încît Cronicarul ar trebui să devină un soi de Argus plin de "ochi magici" pentru a le semnala şi comenta pe toate. Număr de cinci stele, din categoria "de citit neapărat", ediţia română iarna 2008-2009 are în sumar contribuţii româneşti şi străine de egal interes. Comentarii şi analize economice, politice, sociologice la zi, mărturii, relatări de la evenimente culturale, ficţiune - acoperind o arie geografică vastă, toate sînt alese de B. Elvin, Irina Horea şi Alexandru Şahighian cu o miză majoră: înţelegerea nuanţată a lumii în care ne-am dus şi ne ducem viaţa, din variate unghiuri de vedere. Curiozitatea Cronicarului s-a îndreptat mai întîi spre fragmentele de jurnal şi memorialistică ale lui Matei Călinescu, Ion Vianu şi Livius Ciocîrlie, sporindu-şi pofta de a citi în întregime volumele din care sînt extrase şi convingerea că aceşti admirabili scriitori sînt pomi lăudaţi la care merită să te duci cu sacul. în aceeaşi categorie intră şi portretul Prietenul meu Ivasiuc, al povestitorului Nicolae Manolescu, căruia criticul şi istoricul literar îi lasă uneori locul (dacă am fi înregistrat întîmplările cu scriitori povestite de el de-a lungul anilor în redacţie, ar fi ieşit un best-seller fabulos). l Cele mai impresionante pagini din acest număr în care nimic nu poate fi "sărit" la lectură aparţin unui nume mai puţin cunoscut la noi, scriitoarea şi jurnalista bielorusă Svetlana Alexeievich (dintr-o notiţă sumară aflăm că trăieşte la Paris, că a fost distinsă cu premiul PEN pentru "curaj şi demnitate de scriitor" în 1996 şi cu premiile Herder şi "Martor al lumii" în 1999). Dintr-o nouă carte a ei, sub titlul Securea şi Călăul, "Lettre" publică mărturiile a două persoane, mamă şi fiu, istorie orală, luată de la sursă, fiindcă nici un "ficţionar", oricît de bun nu po