Ca urmare a publicării de către Departamentul de Stat american a unor documente din care reiese că România voia să achiziţioneze de la americani, în 1975, mai multe rachete antiaeriene şi antitanc (Stinger, Redeye şi TOW), evz.ro a consultat mai mulţi istorici pentru a lămuri de ce o ţară membră a Tratatului de la Varşovia voia să cumpere arme de la statul care ar fi trebuit să-i fie cel mai mare inamic. Sursa: Agerpres
1 /. „Ceauşescu a căpătat o teamă endemică faţă de ruşi”
În opinia istoricului Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe al României, intenţia statului român de a cumpăra rachete de la americani nu poate avea decât de o singură explicaţie: "După 1968, Nicolae Ceauşescu a căpătat o teamă endemică faţă de ruşi. El se temea foarte mult de Uniunea Sovietică".
Pe aceeaşi poziţie se găseşte şi istoricul Alex-Mihai Stoenescu: "Ceauşescu trecuse în acea perioadă, în anii '70, la o nouă doctrină de apărare a ţării, căreia îi corespundea şi o nouă doctrină militară: "Apărarea întregului popor împotriva oricărui inamic"". “Inamicul era URSS”
“Or, inamicul, nerostit direct, transparent, în acel moment, era URSS. Era singura ameninţare militară, mai ales că avusese loc intervenţia în Ungaria, în Cehoslovacia", explică el. În acea perioadă, relaţiile României cu Uniunea Sovietică se deterioraseră şi, potrivit lui Stoenescu, Ceauşescu se implicase direct în reluarea relaţiilor cu americanii, făcuse lucruri importante pentru încheierea păcii între Statele Unite şi Vietnam, şi deja intervenise în conflictul din Orientul Apropiat.
"Toate aceste acţiuni au adus deservicii politicii externe a URSS", arată el. SUA, gata să încurajeze "rebeliunea" lui Ceauşescu Pe de altă parte, Statele Unite aveau de câştigat din relaţiile diplomatice bune pe care le aveau cu România deoarece nesupunerea lui Ceauşescu slăbe
