Primeşte Virginia, personal, o scrisoare de la dna învăţătoare din Slobozia. La ea îşi lăsase copiii în gazdă, pînă se aşează cît de cît ea şi Fănică aici în Medgidia. Se canoneşte s-o citească de una singură şi înţelege că învăţătoarea nu-i mai putea stăpîni pe copii. Cu învăţătura, cum ştiţi - Tănţica e silitoare, dar prea vrea să iasă în faţă. Mircică e leneş şi cam încăpăţînat. Dar nu de asta vă scriu. Cînd ajung acasă se ascund împreună şi se iau la bătaie pînă se învineţesc. Nu mai ştim ce să ne facem cu ei. Tănţica se plînge la şcoală că noi o batem, ceea ce dăunează prestigiului nostru din comună. Nu vă scriu ca să mă plîng de banii ce ni-i trimiteţi pentru ei şi pentru grija noastră faţă de ei. Sînt îndestulători, şi să vă ajute Dumnezeu să cîştigaţi şi mai bine, dar ce folos, dacă copiii nu mai vor să ştie de noi? Chibzuieşte Virginia - şi ea şi Fănică voiau să-i aducă pe copii de la Slobozia, dar nu le venea să-i ţină pe lîngă restaurant. Cu şcolile de aici iarăşi nu prea era o halviţă, din ce ziceau doamnele la care se interesase. Cine avea cheag îşi ţinea copiii la internat la Constanţa sau la Braşov. Cine nu, se amăra cu profesorimea din oraş. Ii dă lui Fănică scrisoarea s-o citească: el, cătrănit, zice mai întîi că dacă le ardea de bătaie face o tură pînă la Slobozia şi-i satură. Mai stă el niţel cu scrisoarea în mînă - le-o fi şi lor dor de noi... "Păi, vezi!" Ce să vază? Făcuse şi el ce putea. Avea fiecare camera pregătită, numai să se limpezească apele aici. "Cît să se mai limpezească?" Aici avea şi ea dreptate, dar una era cu brutăria şi altceva cu cîrciuma. Ce să înveţe ăştia micii aicea - băutura şi fumatul şi curvăsăreala de peron? "Că Florica noastră o fi vreo neprihănită!" "Virginio, las-o-n obiceiul ei, că dacă-şi găseşte bărbat şi se mărită rămînem fără bucătăreasă." A doua zi, ce s-o mai lungească - se suie Fănică în tren şi se duce l