"Foarte mulţi ţărani veneau să vândă produse în piaţă. Legume, fructe puteau să vândă, nu erau supuse embargoului. Doar produsele din carne, zahăr, ouă, ulei, astea erau produsele cartelate", îşi aminteşte Dumitru Catană.
În 1989 avea 32 de ani şi era sectorist. "Ţăranii aduceau carne numai la comandă. Nu se riscau să o aducă în piaţă. Totul era să cunoşti pe cineva şi se rezolva fără să te ştie nimeni. «Nene, adu-mi şi mie juma' de porc». Şi se rezolva. Veneau cu maşina la scară, la domiciliu, prin spatele blocurilor, mai ales noaptea, cu pulpe, juma' de porc. Probleme era cu carnea de vită, pentru că nu aveai voie să tai vite, dacă te prindea că ai cumpărat carne de vită sau că ai portbagajul plin cu carne, era prăpăd. Produsele erau confiscate. Omul ajungea la închisoare. Carnea se introducea la alimentare, dar nu ajungeau la populaţie, o luau ei, şarlatanii. Fie pentru casa lor, fie pentru a o vinde la suprapreţ. La noi nu veneau oamenii ca să ne mituiască. Le era teamă, că nu ştiau peste ce miliţian dădeau. Erau şi foarte mulţi cu care te înţelegeai dacă nu ţi-era teamă. Eu nu prea m-am băgat.
Un alt lucru demn de menţionat era nebunia cu păsările vii. Erau şi în Gorjului, Moghioroş, Veteranilor locuri în care se vindeau păsările vii. Ele nu erau incluse în categoria produselor de carne date pe cartelă. Stăteau oamenii de cu seară la coadă până dimineaţa, când sosea marfa, şi luau câţi pui voiau. Apoi vedeai oamenii, cu întreaga familie, în faţa blocului cum tăiau puii, îi jumuleau. Era o bucurie, pentru că erau proaspeţi şi puteai să iei mai mulţi.
Învăţătoarea fiicei mele îmi făcea bilet în fiecare lună şi îmi cerea să-i aduc caşcaval, unt, tot felul de alimente. Fiica mea era pe-atunci în clasa I. Toţi profesorii se foloseau de noi şi, în principiu, de toţi cei care se descurcau şi reuşeau să fa
